Pagini

a

vineri, 6 decembrie 2013

La multe luni dupa Camino...

...am rămas în urmă cu postările pe blog. Pur și simplu nu mă mai regăsesc în a scrie aici, cum o făceam acum câțiva ani. Știu totuși că sunt mulți cei care m-au întrebat despre experiența din această vară, și știu și că informațiile existente pe siteuri din România sunt foarte limitate, de multe ori lipsite de informații esențiale, de aceea voi mai scrie despre asta, la fel de ocazional cum mă știți deja. 
Trebuie să înțelegeți că pentru mine Camino a însemnat, mai mult ca orice, a intra în contact cu o comunitate. O comunitate frumoasă, cu oameni interesați de frumusețile simple ale naturii, oameni religioși sau atei, dar cu siguranță cu un spirit frumos, oameni din toate colțurile lumii și de toate vârstele (de la 7 ani la 76 de ani au fost extremele pe care le-am cunoscut eu), oameni cu povești de viață și cu experiențe diferite, opinii care te impresionează, oameni de afaceri sau șomeri, oameni foarte bogați sau oameni foarte săraci, toți conduși de acea sete de autocunoaștere care te face să depășești de la bun început acele bariere superficiale care în mod normal, în viața de zi cu zi ne împiedică să interacționăm cu celalalt. Niciunul dintre noi nu simțea numărul de kilometri parcurși, ne și gândeam puțin la asta, simțeam doar din când în când greutatea noastră, a gândurilor noastre. 
La întoarcere am vorbit foarte puțin despre experiențele trăite. Adevărul e că nici nu știam cu care să încep. Erau atât de multe amintiri, atât de frumoase, încât nu puteam alege, și tuturor celor care mă întrebau ”cum a fost” le răspundeam simplu: ”Bine”. Ok, uneori mai spuneam ”Foarte frumos!” dar de cele mai multe ori nu puteam intra în detalii. Niciodată nu știi ce fel de detalii vor să asculte oamenii și dacă povestea ta li se va părea suficient de interesantă. Însă acum, uitându-mă în urmă, simt că îmi pot ordona mai bine amalgamul de amintiri, și sper să le pot povesti mai ușor.