Pagini

a

miercuri, 24 iulie 2013

Ziua nu-mai-ştiu-de-când-umblu-pe-jos

E adevărat. Ştiu că am început Camino în data de 3, cu primii 25-28 de km. Am ţinut socoteala primelor zile, dar acum nu mai ştiu să număr. Nu ştiu ce dată e azi, ce zi a săptămânii este, ce oră este şi nici ce se mai întâmplă prin lume. Ştiu că mâine ajung la Oviedo, de unde voi lua un autobuz pentru a face o rută diferită. Ar fi trebuit să încep ruta mult mai devreme dar când am văzut marea de aici, nu m-am putut despărţi de ea atât de repede. Am parcurs mai bine de 500 de km, şi nu-mi vine să cred asta. Zilele au cam aceeaşi dinamică, trezit la 6 dimineaţa, zile de umblat de vreo 7-8 ore (rareori vreo 6 ore) ajuns la albergue, masa, spălat haine, duş, somn. Am ajuns să plâng de bucurie pentru locurile în care hainele se usucă până a doua zi, sau pentru un lucru atât de mărunt precum o pereche de şosete uscate. Am avut parte de nişte zile toride, mai toată perioada, dar de 2 zile s-a făcut foarte frig, ba chiar plouă, iar eu am făcut greşala de a-mi arunca adidaşii căci erau prea grei, umblu mereu doar în sandale, deci sunt mereu udă la picioare. Într-un bar, în dimineaţa aceasta, cineva mi-a oferit două perechi de şosete uscate, pentru că m-a văzut dârdâind de frig. Gesturi mici, oameni mari, Camino este plin de asta. Măcar nu mai am bătături sau alte dureri (deocamdată).










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu