Pagini

a

vineri, 12 iulie 2013

Ziua 10

Când mă pregăteam pentru Camino, am avut o perioadă în care citeam mult despre ce ai putea păţi pe drum. Toată lumea vorbea de bătături şi băşici, doar eu eram aroganta care ignora subiectul. Îmi tot spuneam: Eu nu am avut niciodată bătături, doar n-o să mi se facă acum!Ei uite că sunt în ziua 10, zi de pauză acum, deoarece mi s-au făcut nişte bătături pe tălpi, de nu mai pot umbla. A trebuit să ajung la medic (îmi intrase nisip în ele, de la plajă, iar nisipul a creat nişte mici ulceraţii în ambele bătături). Pe lângă astea două care sunt mari, mai am 3, mai mititele, dar al naibii de dureroase. Asta nu face decât să-mi amintească de vorba cuiva întâlnit la un moment dat pe Camino: En el Camino se sufre mucho! Se suferă mult pe Camino, şi pentru tipul acesta de suferinţă nu m-am pregătitabsolut deloc. Fiecare pas e un chin, o tortură. Merg încet, şchiopătând, sub soarele care mă arde la 30 de grade. Sunt în Laredo, după 30 de km umblaţi astfel, dorm într-o mănăstire a ordinului Sfintei Treimi (presupun că Trinidad la asta se referă), 10 euro pe noapte, cu un pat curat, cameră intimă, şi loc de recuperare fizică, psihică şi morală. Sper să funcţioneze, căci mai am 650 de km în faţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu