Pagini

a

marți, 22 februarie 2011

Obiceiuri - noi si vechi / Old and new habits

Sunt un fel de Alice in Tara Minunilor cand vine vorba de obiceiurile altor tari, mereu m-au fascinat, de aceea sunt poate mai atenta decat ar trebui la obiceiurile oamenilor, incepand de la cele mai superficiale pana la cele mai profunde. Cum eu sunt in Cehia de mai putin de o luna, deocamdata ma limitez la a descrie 2 obiceiuri aparent superficiale, dar care pentru mine au fost atat de diferite de ceea ce cunosteam incat nu puteam sa nu le impartasesc cu voi.

1: Cehii nu sunt amatori de cafea. Stiu, nu pare iesit din comun, dar ca sa intelegeti cat de mult ma afecteaza asta, ar trebui sa stiti ca pentru mine cafeaua e aproape o obsesie. Eu nu functionez bine pana nu imi beau cafeaua linistita de dimineata. E un intreg ritual prepararea ei in moka italieneasca, simplul miros al cafelei pe mine ma binedispune. Nu mai spun ca am inceput sa beau cafea cand locuiam in Italia, deci m-am obisnuit direct cu cafeaua buna, si am inceput sa o inteleg intr-un mod complet diferit fata de modul in care este inteleasa cafeaua in Romania. Acum vine problema mea. Aici in Cehia, oamenii daca beau cafea beau cel mult cafea ness. Adica ceea ce eu numesc "apa murdara, nu cafea". Am umblat prin tot oraselul dupa o moka (de care la noi gasesti pe toate gardurile) si mi-am cam blestemat modul in care mi-am facut bagajul, pentru ca nu am luat-o pe cea de acasa (totusi, nu mi-as fi imaginat niciodata ca exista o natie intreaga pentru care cafeaua nu e cine stie ce). Si raman mereu surprinsa cand am confirmarea de la multe persoane, cehii intr-adevar nu beau cafea. Uneori beau direct bere dimineata (mi-a spus o persoana). Pot trai cu ideea asta si intre timp mi-am procurat mult dorita moka, asa ca m-am mai linistit.

2: Cehii adora papucii de casa. Atat de mult, incat ii poarta peste tot, chiar si la locul de munca. La scoala, copiii au dulapioare pentru papucii de strada si de obicei cand ajung la scoala isi iau slapii in picioare. Acelasi lucru il fac si profesorii, si din cate am inteles cam la orice loc de munca se intampla la fel. La inceput mi s-a parut ciudat, dar acum mi se pare foarte logic si foarte igienic. M-am adaptat la obicei, s-ar zice.


I'm like Alice in Wonderland when it comes to habits of other countries' people, I've always been fascinated by them, and perhaps that's why I've paid more attention to the people, trying to notice their habits, from the shallow and insignificant ones, to the ones that are more profound. Since I've been in the Czech Republic for less than a month, I limit myself to describing two very superficial habits, but which were so different than what I had seen before that I had to share them with you.

1: Czechs don't drink coffee. I know, it doesn't seem out of the ordinary, but in order to understand how much this affects me, you have to understand that coffee for me it's almost an obsession. I don't function normally, as a human being, until I have my first coffee in the morning. I have a ritual of preparing coffee in the Italian moka (which in Romania you find everywhere), the simple smell of morning coffee makes me feel good. I have to specify also that I started drinking coffee while I was living in Italy, therefore I got used to drinking good coffee and I started having a perception of coffee that is, perhaps, different than the usual perception in Romania. And here comes my problem. Here, in the Czech Republic people drink, if they choose coffee, instant coffee. I refer to that as "dirty water", that is not coffee. I tried to find an Italian moka here where I live, while cursing my method of packing, choosing not to bring one from home (I would have never thought that there could be an entire nation for which coffee would be considered as something really not important). I am always surprised when people confirm it: Czech don't drink coffee. Sometimes they have beer in the morning (one person told me that). I can live with that, and in the meantime, I found my very-desired moka.

2: Czechs love their slippers. In fact, they love their slippers so much, that they wear them all the time, even at work. At school, the kids have closets in order to change their shoes, and when they get to school they put on their slippers. The teachers do the same thing, and from what I've been told, people working in companies, also do the same when they get to work. At first, this seemed really strange, but in the end I found it very hygienic and it made sense. I could say now that I've adapted to this habit. 

miercuri, 16 februarie 2011

Praga, Prague, Praha

Nu cred ca am nevoie de multe cuvinte pentru a descrie un oras precum Praga. E perfect. Atat. Are cate ceva din Clujul meu, si inca nu mi se face dor de casa, are aerul cosmopolit al unei capitale europene, are deschiderea oamenilor care poate in alte capitale lipseste...E pur si simplu orasul perfect.

I don't think I need a lot of words to describe a city like Prague. It's perfect. That's it. It has some remindings of my dear Cluj, that's why perhaps I don't miss home yet, it has something from the cosmopolitan spirit of a European capital, it has open-minded people, who perhaps are missing from other European capitals...It's simply perfect. The perfect city.











PS: Trebuie neaparat sa incercati vinul fiert servit in strada!

PS: You have to try the hot wine served in the middle of the street!

joi, 10 februarie 2011

Hradec Kralove

Am profitat de primele zile cu soare sa fac o plimbare prin orasul in care ma aflu. E un oras mititel in comparatie cu al meu Cluj, are 95.000 de locuitori si cam 2 piete. Piata mare si Piata mica. Cel putin asa mi-au spus elevii cand le povesteam de orasul meu, de tara mea. Si daca tot am iesit la plimbare, in cautarea a ceea ce-mi spuneau copiii ca trebuie neaparat sa vizitez in Hradec, am zis sa fac niste poze sa vi le arat si voua. Sper sa va placa, cel putin la fel de mult cat imi place mie!


I took advantage of the first sunny days since I've been here and had a walk in the town centre. It is a small town compared to my Cluj, it only has about 95.000 inhabitants and 2 sqares. Big sqare and Small sqare. At least that's what the pupils told me when I was telling them about my city, about my country. And since I took a walk, searching for what children were telling me I absolutely have to see in Hradec, I took also a few pictures, to show them to all of you. I hope you'll like them!







 

duminică, 6 februarie 2011

Cursurile de limba ceha / Learning Czech

Ahoj! Am fost si la primul meu curs de limba ceha. E oferit gratuit de ceva organizatie crestina, pentru straini. Dureaza 1 ora si jumatate, fara pauza. Am iesit de-acolo cu dureri de cap, complet incapabila sa articulez cuvinte timp de vreo ora (ceea ce pentru cat vorbesc eu, e mult).

La primul curs am fost eu cu un baiat din Nigeria. Bineinteles, de la inceput am mentionat ca nu sunt chiar incepatoare, stiam deja 2 cuvinte. Baiatul din Nigeria stia si el 1 cuvant. Eu stiam "pivo" (bere) si "na zdravi" (noroc!) el stia "holka" (fata). Fiecare cu ce-l doare, nu?

Daaar, efortul a meritat, acum stiu sa salut cand intalnesc lume, stiu sa spun "nu vorbesc ceha" si "vorbiti engleza?", stiu cate beri sa comand in pub, si pentru prima saptamana cred ca astea ar trebui sa fie suficiente. A, si pentru ca sunt sarguincioasa, mi-am cumparat si 2 carti, numai bune pentru incepatori. Nu-mi ramane decat sa ma inarmez cu multa rabdare, caci ceea ce mi s-a spus pare a fi adevarat: limba ceha e foarte greu de invatat!


Ahoj! I had my first Czech lessons. It is held by a Christian organization, I think, therefore, it is for free. It lasts 1 hour and a half, without any breaks. I left the course with a huge headache, incapable of saying anything for more than one hour (and that, for me, is a lot of time without talking).

At the first class, there was a boy from Nigeria and me. Of course I explained that I was not actually a beginner, since I already knew 2 essential words: "pivo" (that is "beer") and "na zdravi!" (that is "cheers!"). The boy from Nigeria also knew 1 word in Czech: "holka" (which means "girl"). Well, can't comment on people's preferences, right?

The effort was worth it though, now I can say Hello! to people in Czech, I know how to say "I don't speak Czech", I can ask "Do you speak English?", I know how many beers to order in pubs, and I would say that for my first week here in the Czech Republic, that should be enough. And because I am a diligent learner, I also bought 2 beginners' books for a better learning. All I need now is a lot of patience because Czech seems to be a language very difficult to learn .



  

vineri, 4 februarie 2011

A Romanian girl near Prague

Stiti si voi, se spune ca unii oameni simt o chemare pentru o anumita profesie. Pare un cliseu de fiecare data cand auzi "simt ca sunt facut pentru asta" dar cu riscul de a-i dezamagi pe sceptici, pot confirma ca acel gen de chemare chiar exista. A mea a existat demult, doar ca am ales sa o ignor mult timp, din prejudecati, din motive legate de bani ("e o meserie prost platita"), si din motive stupide cum ar fi "ceilalti considera ca nu e o meserie care sa merite". Ei bine, chemarea nu o poti ignora la nesfarsit, asa ca mi-am redefinit alegerile. Am ales sa devin profesoara.  Zica fiecare ce o vrea, mie imi place sa predau. Imi place sentimentul pe care il am cand le povestesc copiilor ceva nou, si pe chipul lor se vede uimirea aceea datorata unei noi decoperiri. 
Am ales sa fac primii pasi intr-ale educatiei, in alta tara. Pentru ca, datorita programului european Comenius, acest lucru este posibil. Practic acum imi fac pregatirea pentru catedra, invatand despre educatie intr-un context multicultural. Mai multe detalii despre program puteti gasi aici.  
Asta e, pe scurt povestea despre cum am ajuns eu in Hradec Kralove, Republica Ceha. Sper sa fie inceputul unui drum fructuos.

marți, 1 februarie 2011

Despre plecare (in sfarsit)

Va spuneam ca plec din tara. Si pe urma n-am mai zis nimic. Ei bine, plecarea pe termen mediu spre lung implica niste zile mult mai haotice decat ma asteptam eu, asa ca nimic din ce am planuit eu nu s-a terminat cum trebuia. Oricum, am ajuns cu bine in Cehia, traiasca Orangeways (mai putin soferii lor care nu considera ca e cazul sa explice si in alta limba decat maghiara, locul in care ne aflam...dar asta e o alta poveste). Aproximativ 17 ore de calatorie, vreo 3 de pauza, dar mai bine asa decat sa platesc taxa pentru surplus de bagaje la mersul cu avionul. Serios acum, cand mergi pentru 6 luni de zile in alta tara, iti pui ceva mai multe lucruri cu tine... 

Acum, primele impresii:
- ajunsa duminica, ora 17:00, la locul unde sunt cazata. Fac cunostinta cu colega de camera, ea fuge rapid in alta parte, sa cheme ajutoare, ca nu vorbeste engleza. Vine a doua fata, eu cu bagajele in mijlocul camerei, imi zice: "Vii la o bere?" eu: "lojic, ca de-aia am ales Cehia!".
- ora 17:30: pub tipic cehesc, sau tipic pentru orasele mici/satele din Cehia. In Romania i s-ar zice birt, dar birt in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce pentru mine e foarte ok. In fond si la urma urmei, dupa 17 ore de drum sigur puteam, dar fiind intr-un birt, macar nu se simtea.
- ora 17:35: invat primul cuvant in ceha: PIVO! Asta-nseamna bere. Jeden pivo! Adica o bere. Pe urma, lojic, nazdravi! Adica Noroc!
- ora 18:30 dupa doua pivo, invat lucrurile de baza pe-acolo pe unde stau si aflu micile barfe interne. Colega mea de camera care nu prea vorbeste engleza, tot dupa doua beri, incepe sa se dezghete, si reusesc in sfarsit sa vorbesc cu ea. In engleza, caci se stie, la o bere limbile straine se inteleg mai usor intre ele.
- ora 19:00 descopar minunata Becherovka. E ceva ce merita gustat! E facuta mai ales pentru impatimitii scortisoarei, ca mine. Delicios (si foarte tare - la propriu).
- am pierdut sirul orelor, dar stiu ca mi s-au promis lectii de polka si am fost invitata la tot felul de sarbatori locale. Pacat ca trebuia sa despachetez si seara a durat mai putin decat in mod normal.

Acesta e inceputul unei serii de povestiri despre Cehia si despre experientele mele de-aici. Din respect pentru lumea pe care am inceput sa o cunosc pe-aici, voi incepe sa scriu si in engleza, caci daca scriu despre ei, sa stie si ei. Asa-i frumos, zic eu :). Revin cu alte amanunte, cat de curand, promit!