Pagini

a

duminică, 4 decembrie 2011

"iubeste-ti aproapele"

intrerup perioada de cautare a inspiratiei cu acest filmulet, care eu as spera sa nu fie real...
Refuz sa cred ca o slujba la biserica nu poate fi intrerupta atunci cand un om moare in multime. Cum e aia bisericeasca cu "iubeste-ti aproapele"?

duminică, 11 septembrie 2011

Going through changes....

...dupa cum spune cantecul. In cautarea inspiratiei de a reveni cum se cuvine pe blog, incep schimbari micute. Septembrie a fost mereu o luna cu bun augur pentru mine (o fi de vina faptul ca-s nascuta in septembrie - apropo, Mistotica, mersi de urare :) - iar eu cred in semne de-astea ciudate) asa ca sper ca pas cu pas sa-mi revin, si sa incep sa va povestesc mai multe...Caci de povesti, mi-e tolba plina!

Wish me luck, and inspiration!

marți, 5 iulie 2011

To my students

I’ve been thinking a lot about the past months, about my experiences here, with all of you and my only regret is that I didn’t have enough time to spend with each of you, to get to know you all better. I wish I’d have the opportunity to tell you in person everything that I will write here, but in lack of time I hope a letter will do just the same. I watched you for an entire semester, I followed your work, your progress (which, in some cases, were amazing) and your continuous change as you’re trying to grow, and to find your way in life. There are a few more things that I want to tell you, besides “I will miss you very much”. Here they are:

1: Be active. Get involved in each lesson you have in school. Of course, it will not always be interesting (not all subjects are interesting, I know) but a little bit of effort makes everything easier and you’ll end up understanding more than you think you do. So, do your homework, pay attention in class, and try to be active. It doesn’t take that much, trust me!
2: Be respectful. Your colleagues, teachers, parents, people around you are generally trying to help you become a better person. That’s why show them respect, don’t be rude to them.
3: Learn to dance, sing, act or paint. Art is a universal language and it will teach you many things about life, passion, beauty but also about some of the bad things you should avoid.
4: Don’t be afraid to speak. If you want something, say it. If you don’t understand something, say it. If you like something, say it. Nobody around you is a wizard, so if you don’t express yourself, using the words, people can’t guess what you really think, or want. Speak. Be as talkative as possible. Take it from somebody who never stops talking: I pass for annoying sometimes because I talk too much, but one thing’s for certain: people know what I want or feel, it’s not a secret to them. And that saves a lot of time and energy for everybody.
5: Don’t keep secrets. Secrets make you vulnerable, telling the truth makes you stronger (telling lies is the same as having secrets, they’re never good and they’ll always bring you problems).
6: Make friends. For a short period of time, for a long period of time, for a lifetime, friends will make your life fun, and entertaining.
7: Stay away from romance-drama. You have a lifetime ahead, just for that after school finishes, sometimes it’ll feel like all your life means only drama and romance. When you’re 12, 13, 14, 15 it’s a shame to have to handle the drama, so it’s better to stay away from it. Again, after that, your entire life will be (mostly) about drama, and love and relationships. As long as you can avoid them, enjoy the fun you have now, and think more about making friends than about making boyfriends/girlfriends.

As a last word, because I’m not good with endings, good-byes and all that, I want to thank you for letting me into your classrooms and for receiving me with so much affection and curiosity. Thank you! 


duminică, 19 iunie 2011

Stii bancu` cu cartofii?

Asta e din aceeași categorie ca și aici. Bancul:

O femeie la piață:
- Dați-mi și mie cartofi.
- Dã cât?
- Da, dãcât cartofi.

duminică, 12 iunie 2011

Satele cehesti din Romania

A trebuit sa vin in Cehia ca sa aflu de existenta acestor sate. E drept, sunt doar 6 sate, toate destul de izolate, dar sunt perfecte pentru turistii amatori de drumetii sau mountain-biking. Adica perfecte pentru cehi, caci am descoperit ca aici oamenii sunt innebuniti dupa astfel de activitati. Asa am aflat de la cursurile cu adultii, ca unii dintre ei au fost in vacanta in Banat, ca exista curse saptamanale cu autocarul din Brno (al doilea oras ca marime, din Cehia) spre aceste sate, si ca tot mai multi cehi merg in vizita in Banat, in vacante de cate o saptamana. 
Despre ele, ar fi multe de spus, dar ma rezum la lucrurile esentiale. Cele 6 sate sunt: Garnic, Sfanta Elena, Bigar, Eibenthal, Ravenska si Sumita. In mod destul de timid, aceste sate primesc un oarecare sprijin din partea guvernului din Cehia, mai ales in ceea ce priveste educatia. Oamenii din aceste sate vorbesc ceha, mentin traditiile cehesti, ceea ce ii atrage pe (de ce nu?) compatriotii lor din Cehia, ca turisti. 
Va las cu filmuletul de mai jos, filmat de cursantii care s-au aventurat prin Romania, declarandu-se extrem de entuziasmati de tara mea. 




miercuri, 1 iunie 2011

Bio, eco si alte chestii de genul

Intotdeauna m-au distrat "mamele eco". Adica mamele alea care spun ca nu le dau copiilor sa manance nimic din ce nu este Eco. Sau Bio. Sau 100% Natural. Stiti castravetii aia care provoaca diaree pana mori? No, aici in Cehia, erau vanduti ca "Eco".

FYI: Nu va mai faceti griji, nu prea mananc castraveti de felul meu, ca sunt alergica, dar daca e sa mi se faca pofta, in supermarketuri aici se precizeaza tara de provenienta a castravetilor: Rumunsko, adica Romania. Cu alte cuvinte, mananc ca acasa.

sâmbătă, 28 mai 2011

Tulnicele din Tara Motilor - sunetul de dor de casa

Azi mi s-a facut dor de sunetul de tulnice.




Ma gandesc la o vacanta de vara petrecuta la tara, atunci cand programul meu se va termina. Mi-e dor de traditii pure, ardelenesti, romanesti.

PS: Ce-as manca acum o felie de pita cu unsoare (sau branza de burduf) si cu rosii, ai de mine!

joi, 26 mai 2011

Voi ce ati fi raspuns?

Ieri am aratat filmuletul acesta unui grup de liceeni:



La final, unul dintre ei a spus asa: "I don't understand, if you have so many smart people, why is your country in such a bad situation?"

Voi ce i-ati fi raspuns, astfel incat la cei 15 ani ai lui sa inteleaga?

miercuri, 25 mai 2011

Long, long break

Hai ca a fost o pauza suficient de lunga, intre timp am avut o mica discutie cu inspiratia si e cazul sa ne revenim, sa ne reapucam de scris. O mica recapitulare: sunt tot in Cehia, tot in Hradec Kralove, tot Asistent Comeniuspredau engleza, si pot sa spun ca mi-am descoperit vocatia. M-a apucat tristetea insa cand m-am gandit la intoarcerea acasa, evaluand sansele pe care le am in invatamantul romanesc. Nu am pile, nu am cunostinte si nu am relatii in invatamant, desi am vocatie de profesoara. Ce-i de facut? Mai am doua luni din program, m-ar incanta eventuale sugestii...

joi, 24 martie 2011

marți, 22 martie 2011

Momente de nepretuit / Priceless moments

Meseria de profesoara iti poate oferi sentimente dintre cele mai neasteptate datorita copiilor, care iti fac cele mai placute surprize, in cele mai putin previzibile momente.

Azi va impartasesc si voua cateva (pana acum le-am pastrat pentru mine, acum e timpul sa le impartasesc):

1: Intr-o zi, cand am intrat in clasa, copii de clasa a IV-a m-au asteptat cu tabla scrisa asa: “Welcome to our classroom Oana” si desene cu numele meu si inimioare pe tabla. Si asta fara ca cineva sa le fi spus sa o faca, ma vazusera la intrarea in clasa, discutand cu profesoara lor, si intuiau ca urma sa petrecem ora impreuna.

2: De Dragobete, copiilor de clasa a VII-a le-am povestit ca in unele zone din Romania, fetele isi pun busuioc sub perna, sa viseze cu cine se casatoresc. A doua zi, una dintre fete a venit la mine sa-mi spuna ca si-a pus busuioc sub perna, dar a visat cu toata clasa, si oare ce inseamna asta?

3: De 1 Martie le-am povestit de Martisor si de Babe. Le-am spus ca baba mea e in data de 2 Martie. A doua zi, o fetita mi-a aratat ziua: “Teacher, look, it’s the sun” ca sa-mi spuna ca voi avea un an norocos.

4: Una dintre clasele a IV-a a fost bolnava. Aproape complet. Din 25, intr-o zi au venit la scoala 6 copii. Asa ca am jucat spanzuratoare (nu avea rost sa incep o lectie noua). A doua zi, aceeasi clasa, primul lucru dupa ce am intrat in clasa si am salutat: “Teacher, can we play (aici imaginati-va un copil de 9 ani mimand “spanzuratoare”, caci uitasera numele jocului in engleza). Profesoara lor imi spune ca de atunci la fiecare ora copiii cer sa joace spanzuratoare.

5: Aici poate am fost cam rea eu, dar vorbind despre vampiri, multi dintre copii cred acum ca vampirii exista in realitate. Asta pentru ca le-am spus sincer, ca in Romania exista vampiri. Iar ei, in clasa a V-a, normal ca m-au crezut. M-au intrebat daca am vazut vreunul in realitate, si am spus ca in general tind sa-i evit. Nu pot sa nu-i ador cand ma gandesc ca probabil nu cred in Mos Craciun, dar cred in vampiri.

6: M-au intrebat care e jocul meu preferat. Le-am raspuns invatandu-i sa joace Mima. Ghiciti care e jocul lor preferat acum.

7: Si in final, reactia unora dintre copii cand ma vad intrand in clasa, acel “yeeeeeessssss” plin de bucurie sincera, ma face sa ma topesc de fiecare data.

Iubesc meseria asta!


Being a teacher can offer you unexpected feelings because of the children, who can offer you the most beautiful suprises, in the least expected moments.
Today I am going to share with you some of those feelings (until now I kept them for myself, now it's time to share them with you).
1. One day, when I stepped into a classroom of 4th graders, they had written on the black board: "Welcome to our classroom Oana", with drawings of little hearts and my name. And they were not told to do this, they simply saw me and assumed I would be going to their classroom.

2. On Dragobete (which is the Romanian equivalent for Valentine's Day, and celebrated on Februrary 24th) I told them about a Romanian tradition, for girls: if they want to dream about the person they will marry, they have to put basil under their pillows. On  the following day, one of the girls came to me and told me that she tried it, but had a dream about the entire class, and then asked what does that mean?

3. On March 1st I told them about Martisor and Baba. I told them that my "Baba" was on March the 2nd. On the 2nd of March, a little girl came to me and told me to look out the window: "Teacher, look, it's the sun", to tell me that I was going to have a great year .

4. A class of 4th graders were ill. Almost all pupils. One day, out of 25 children, only 6 came to school. Therefore, we played "Hangman" (we couldn't start a new lesson). On the next day, same class, the first thing the children told me after the greeting was: “Teacher, can we play (and here try to imagine a 9 year old miming a hanged man, since he forgot the name of the game in English). Their teacher now tells me that ever since, the children ask to play Hangman every day. 

5. Perhaps I was a little bit inappropriate here, but I actually managed to convince a group of 5th graders, that vampires really exist. I insisted that since I come from Romania, moreover, from Transylvania, I knew for a fact that vampires exist.  They did ask if I ever saw one, but I told them that I generally tend to avoid vampires. I just adore them when I think of the fact that they probably don't believe in Santa Claus, but they believe in vampires.

6. They asked me which was my favourite game. I answered by teaching them how to play Charades. Guess what's their favourite game now!

7. And last but not least, the reaction some children have when I enter the classroom, a "yessssssss" shout of sincere joy, makes my heart melt every time.

I love this job!

duminică, 20 martie 2011

Ceha?





Nota 10 cui gaseste asemanarile de cuvinte :).

vineri, 18 martie 2011

Ahhhhhhh, Svíčková

Cand calatoresc, mie imi place sa gust mancarea tipica a locului in care ma aflu. S-ar putea sa-mi placa, s-ar putea sa nu-mi placa. Sau, s-ar putea sa urce fulminant in topul preferintelor mele, cum s-a intamplat in Cehia cu Svíčková. Acompaniata de bere, desigur!



Whenever I travel, I always like to try the local food. I might like it or I might not like it. Or, it might instantly become one of my top favourite dishes, like it happened in the Czech Republic with Svíčková. Enjoyed with the local beer, of course!

vineri, 11 martie 2011

(II) Vizitand Cehia / Visiting the Czech Republic

Cehia e o tara in care lumea schiaza. Aproape toata lumea. De la copii care abia umbla singuri dar sunt pe schiuri, pana la oameni de varste inaintate, schiul pare sa fie un sport la loc de cinste pentru cehi (poate de-asta magazinele cu articole pentru schi sunt la orice colt de strada, din orice orasel, oricat de mic ar fi el). A fost deci, o idee minunata, sa incep sa schiez aici, in Cehia, si nu in alta parte. Am facut primii pasi intr-ale schiatului si eu zic ca i-am facut bine, pentru ca locul in care am fost este minunat pentru incepatori ca mine. E vorba de o statiune numita Horní Mísečky, ideal pentru vacante de schi linstite. Statiunea e superba, oamenii de acolo la fel, partia e spelndida, iar variantele de cazare oferite sunt foarte bune, ieftine si conditii excelente!




The Czech Republic is a country where everybody skis. Well, almost everybody. From young children who can barely walk (but who can ski), to elderly people, every Czech seems to appreciate this sport (perhaps this is one of the reasons you find ski equipment stores at every corner of the street, in every town, no matter how small it is). Therefore, it was a great dea to start practicing this sport here, instead of other places. I was fortunate to go to a place that is more than suitable for beginners like me, a ski resort called Horní Mísečky, a fantastic place for relaxing holidays. The resort is beautiful, just like the people you find there, the sloape is gorgeous, and the accomodation you find there is simply perfect: cheap and comfortable!



PS: Pentru aceia dintre voi care au vederea mai ascutita si curiozitatea si mai si, inainte sa ma intrebati ce-i cu degetele pansate, va raspund: m-am ars (yes, again!).



luni, 7 martie 2011

(I) Vizitand Cehia / Visiting the Czech Republic

Am fost in prima mea excursie cu copiii de la scoala la care predau. Oraselul in care am fost se numeste Dvur Kralove, cunoscut pentru fabrica de confectionare (manuala) a decoratiunilor de Craciun (recunosc, chiar si pentru o persoana care nu prea simte Craciunul, ca mine, o astfel de vizita e extrem de interesanta) si pentru un mic muzeu al costumelor folosite in filme si piese de teatru. Copiii s-au distrat de minune imbracand costumele de epoca din filme, si n-ar mai fi plecat de-acolo.


I was in my first school trip with the children from the school where I teach. We went to Dvur Kralove, a little town famous for 2 things: it's Christmas decorations factory (which I have to say, even for a non-Christmasy person like myself, was quite impressive) and its museum of films costumes. The children had a great time especially at the museum, where they tried on various costumes from old movies.    

miercuri, 2 martie 2011

1 versus "de la 2 in sus"

De cand fac cumparaturi pentru 1, am o problema referitoare la alimente. Nu gasesc nimic pe dimensiunea unei singure persoane. Vreau sa cumpar o conserva de porumb, o iau pe cea mai mica, dar normal ca e prea mult pentru o salata de o persoana. Vreau sa cumpar ananas, mananc un sfert, restul nu pot manca si pana a doua zi se cam strica. Vreau sa cumpar salata, aia e si mai tragic, se ofileste imediat.
Nu-mi spuneti "pastreaza la frigider" pentru ca asta fac, dar cum mananc putin, astea nu stau mai mult de 2 zile nici macar in frigider. In plus, o alta problema, mie imi place ca totul sa fie proaspat, la 4 zile dupa ce am desfacut o conserva de porumb nu-mi mai vine sa mananc din ea nici sa fie ea intacta...Si atunci sa nu ma enervez pe aia care nu stiu sa produca la cantitate pentru 1?

marți, 1 martie 2011

My beloved Martisor

De Martisor mi-e intotdeauna dor cand ma prinde pe alte meleaguri. Port Martisorul toata luna martie. Pentru mine cred ca e singura "sarbatoare" importanta a anului. Mereu simt prima zi a lui Martie ca pe o zi speciala. Si indiferent unde sunt, port martisor. Toata luna martie. Azi mi-e foarte dor de forfota zilelor de inceput ale lui Martie, mai ales pe strazile Clujului meu drag...

Apropos, v-ati ales Babele?

marți, 22 februarie 2011

Obiceiuri - noi si vechi / Old and new habits

Sunt un fel de Alice in Tara Minunilor cand vine vorba de obiceiurile altor tari, mereu m-au fascinat, de aceea sunt poate mai atenta decat ar trebui la obiceiurile oamenilor, incepand de la cele mai superficiale pana la cele mai profunde. Cum eu sunt in Cehia de mai putin de o luna, deocamdata ma limitez la a descrie 2 obiceiuri aparent superficiale, dar care pentru mine au fost atat de diferite de ceea ce cunosteam incat nu puteam sa nu le impartasesc cu voi.

1: Cehii nu sunt amatori de cafea. Stiu, nu pare iesit din comun, dar ca sa intelegeti cat de mult ma afecteaza asta, ar trebui sa stiti ca pentru mine cafeaua e aproape o obsesie. Eu nu functionez bine pana nu imi beau cafeaua linistita de dimineata. E un intreg ritual prepararea ei in moka italieneasca, simplul miros al cafelei pe mine ma binedispune. Nu mai spun ca am inceput sa beau cafea cand locuiam in Italia, deci m-am obisnuit direct cu cafeaua buna, si am inceput sa o inteleg intr-un mod complet diferit fata de modul in care este inteleasa cafeaua in Romania. Acum vine problema mea. Aici in Cehia, oamenii daca beau cafea beau cel mult cafea ness. Adica ceea ce eu numesc "apa murdara, nu cafea". Am umblat prin tot oraselul dupa o moka (de care la noi gasesti pe toate gardurile) si mi-am cam blestemat modul in care mi-am facut bagajul, pentru ca nu am luat-o pe cea de acasa (totusi, nu mi-as fi imaginat niciodata ca exista o natie intreaga pentru care cafeaua nu e cine stie ce). Si raman mereu surprinsa cand am confirmarea de la multe persoane, cehii intr-adevar nu beau cafea. Uneori beau direct bere dimineata (mi-a spus o persoana). Pot trai cu ideea asta si intre timp mi-am procurat mult dorita moka, asa ca m-am mai linistit.

2: Cehii adora papucii de casa. Atat de mult, incat ii poarta peste tot, chiar si la locul de munca. La scoala, copiii au dulapioare pentru papucii de strada si de obicei cand ajung la scoala isi iau slapii in picioare. Acelasi lucru il fac si profesorii, si din cate am inteles cam la orice loc de munca se intampla la fel. La inceput mi s-a parut ciudat, dar acum mi se pare foarte logic si foarte igienic. M-am adaptat la obicei, s-ar zice.


I'm like Alice in Wonderland when it comes to habits of other countries' people, I've always been fascinated by them, and perhaps that's why I've paid more attention to the people, trying to notice their habits, from the shallow and insignificant ones, to the ones that are more profound. Since I've been in the Czech Republic for less than a month, I limit myself to describing two very superficial habits, but which were so different than what I had seen before that I had to share them with you.

1: Czechs don't drink coffee. I know, it doesn't seem out of the ordinary, but in order to understand how much this affects me, you have to understand that coffee for me it's almost an obsession. I don't function normally, as a human being, until I have my first coffee in the morning. I have a ritual of preparing coffee in the Italian moka (which in Romania you find everywhere), the simple smell of morning coffee makes me feel good. I have to specify also that I started drinking coffee while I was living in Italy, therefore I got used to drinking good coffee and I started having a perception of coffee that is, perhaps, different than the usual perception in Romania. And here comes my problem. Here, in the Czech Republic people drink, if they choose coffee, instant coffee. I refer to that as "dirty water", that is not coffee. I tried to find an Italian moka here where I live, while cursing my method of packing, choosing not to bring one from home (I would have never thought that there could be an entire nation for which coffee would be considered as something really not important). I am always surprised when people confirm it: Czech don't drink coffee. Sometimes they have beer in the morning (one person told me that). I can live with that, and in the meantime, I found my very-desired moka.

2: Czechs love their slippers. In fact, they love their slippers so much, that they wear them all the time, even at work. At school, the kids have closets in order to change their shoes, and when they get to school they put on their slippers. The teachers do the same thing, and from what I've been told, people working in companies, also do the same when they get to work. At first, this seemed really strange, but in the end I found it very hygienic and it made sense. I could say now that I've adapted to this habit. 

miercuri, 16 februarie 2011

Praga, Prague, Praha

Nu cred ca am nevoie de multe cuvinte pentru a descrie un oras precum Praga. E perfect. Atat. Are cate ceva din Clujul meu, si inca nu mi se face dor de casa, are aerul cosmopolit al unei capitale europene, are deschiderea oamenilor care poate in alte capitale lipseste...E pur si simplu orasul perfect.

I don't think I need a lot of words to describe a city like Prague. It's perfect. That's it. It has some remindings of my dear Cluj, that's why perhaps I don't miss home yet, it has something from the cosmopolitan spirit of a European capital, it has open-minded people, who perhaps are missing from other European capitals...It's simply perfect. The perfect city.











PS: Trebuie neaparat sa incercati vinul fiert servit in strada!

PS: You have to try the hot wine served in the middle of the street!

joi, 10 februarie 2011

Hradec Kralove

Am profitat de primele zile cu soare sa fac o plimbare prin orasul in care ma aflu. E un oras mititel in comparatie cu al meu Cluj, are 95.000 de locuitori si cam 2 piete. Piata mare si Piata mica. Cel putin asa mi-au spus elevii cand le povesteam de orasul meu, de tara mea. Si daca tot am iesit la plimbare, in cautarea a ceea ce-mi spuneau copiii ca trebuie neaparat sa vizitez in Hradec, am zis sa fac niste poze sa vi le arat si voua. Sper sa va placa, cel putin la fel de mult cat imi place mie!


I took advantage of the first sunny days since I've been here and had a walk in the town centre. It is a small town compared to my Cluj, it only has about 95.000 inhabitants and 2 sqares. Big sqare and Small sqare. At least that's what the pupils told me when I was telling them about my city, about my country. And since I took a walk, searching for what children were telling me I absolutely have to see in Hradec, I took also a few pictures, to show them to all of you. I hope you'll like them!







 

duminică, 6 februarie 2011

Cursurile de limba ceha / Learning Czech

Ahoj! Am fost si la primul meu curs de limba ceha. E oferit gratuit de ceva organizatie crestina, pentru straini. Dureaza 1 ora si jumatate, fara pauza. Am iesit de-acolo cu dureri de cap, complet incapabila sa articulez cuvinte timp de vreo ora (ceea ce pentru cat vorbesc eu, e mult).

La primul curs am fost eu cu un baiat din Nigeria. Bineinteles, de la inceput am mentionat ca nu sunt chiar incepatoare, stiam deja 2 cuvinte. Baiatul din Nigeria stia si el 1 cuvant. Eu stiam "pivo" (bere) si "na zdravi" (noroc!) el stia "holka" (fata). Fiecare cu ce-l doare, nu?

Daaar, efortul a meritat, acum stiu sa salut cand intalnesc lume, stiu sa spun "nu vorbesc ceha" si "vorbiti engleza?", stiu cate beri sa comand in pub, si pentru prima saptamana cred ca astea ar trebui sa fie suficiente. A, si pentru ca sunt sarguincioasa, mi-am cumparat si 2 carti, numai bune pentru incepatori. Nu-mi ramane decat sa ma inarmez cu multa rabdare, caci ceea ce mi s-a spus pare a fi adevarat: limba ceha e foarte greu de invatat!


Ahoj! I had my first Czech lessons. It is held by a Christian organization, I think, therefore, it is for free. It lasts 1 hour and a half, without any breaks. I left the course with a huge headache, incapable of saying anything for more than one hour (and that, for me, is a lot of time without talking).

At the first class, there was a boy from Nigeria and me. Of course I explained that I was not actually a beginner, since I already knew 2 essential words: "pivo" (that is "beer") and "na zdravi!" (that is "cheers!"). The boy from Nigeria also knew 1 word in Czech: "holka" (which means "girl"). Well, can't comment on people's preferences, right?

The effort was worth it though, now I can say Hello! to people in Czech, I know how to say "I don't speak Czech", I can ask "Do you speak English?", I know how many beers to order in pubs, and I would say that for my first week here in the Czech Republic, that should be enough. And because I am a diligent learner, I also bought 2 beginners' books for a better learning. All I need now is a lot of patience because Czech seems to be a language very difficult to learn .



  

vineri, 4 februarie 2011

A Romanian girl near Prague

Stiti si voi, se spune ca unii oameni simt o chemare pentru o anumita profesie. Pare un cliseu de fiecare data cand auzi "simt ca sunt facut pentru asta" dar cu riscul de a-i dezamagi pe sceptici, pot confirma ca acel gen de chemare chiar exista. A mea a existat demult, doar ca am ales sa o ignor mult timp, din prejudecati, din motive legate de bani ("e o meserie prost platita"), si din motive stupide cum ar fi "ceilalti considera ca nu e o meserie care sa merite". Ei bine, chemarea nu o poti ignora la nesfarsit, asa ca mi-am redefinit alegerile. Am ales sa devin profesoara.  Zica fiecare ce o vrea, mie imi place sa predau. Imi place sentimentul pe care il am cand le povestesc copiilor ceva nou, si pe chipul lor se vede uimirea aceea datorata unei noi decoperiri. 
Am ales sa fac primii pasi intr-ale educatiei, in alta tara. Pentru ca, datorita programului european Comenius, acest lucru este posibil. Practic acum imi fac pregatirea pentru catedra, invatand despre educatie intr-un context multicultural. Mai multe detalii despre program puteti gasi aici.  
Asta e, pe scurt povestea despre cum am ajuns eu in Hradec Kralove, Republica Ceha. Sper sa fie inceputul unui drum fructuos.

marți, 1 februarie 2011

Despre plecare (in sfarsit)

Va spuneam ca plec din tara. Si pe urma n-am mai zis nimic. Ei bine, plecarea pe termen mediu spre lung implica niste zile mult mai haotice decat ma asteptam eu, asa ca nimic din ce am planuit eu nu s-a terminat cum trebuia. Oricum, am ajuns cu bine in Cehia, traiasca Orangeways (mai putin soferii lor care nu considera ca e cazul sa explice si in alta limba decat maghiara, locul in care ne aflam...dar asta e o alta poveste). Aproximativ 17 ore de calatorie, vreo 3 de pauza, dar mai bine asa decat sa platesc taxa pentru surplus de bagaje la mersul cu avionul. Serios acum, cand mergi pentru 6 luni de zile in alta tara, iti pui ceva mai multe lucruri cu tine... 

Acum, primele impresii:
- ajunsa duminica, ora 17:00, la locul unde sunt cazata. Fac cunostinta cu colega de camera, ea fuge rapid in alta parte, sa cheme ajutoare, ca nu vorbeste engleza. Vine a doua fata, eu cu bagajele in mijlocul camerei, imi zice: "Vii la o bere?" eu: "lojic, ca de-aia am ales Cehia!".
- ora 17:30: pub tipic cehesc, sau tipic pentru orasele mici/satele din Cehia. In Romania i s-ar zice birt, dar birt in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce pentru mine e foarte ok. In fond si la urma urmei, dupa 17 ore de drum sigur puteam, dar fiind intr-un birt, macar nu se simtea.
- ora 17:35: invat primul cuvant in ceha: PIVO! Asta-nseamna bere. Jeden pivo! Adica o bere. Pe urma, lojic, nazdravi! Adica Noroc!
- ora 18:30 dupa doua pivo, invat lucrurile de baza pe-acolo pe unde stau si aflu micile barfe interne. Colega mea de camera care nu prea vorbeste engleza, tot dupa doua beri, incepe sa se dezghete, si reusesc in sfarsit sa vorbesc cu ea. In engleza, caci se stie, la o bere limbile straine se inteleg mai usor intre ele.
- ora 19:00 descopar minunata Becherovka. E ceva ce merita gustat! E facuta mai ales pentru impatimitii scortisoarei, ca mine. Delicios (si foarte tare - la propriu).
- am pierdut sirul orelor, dar stiu ca mi s-au promis lectii de polka si am fost invitata la tot felul de sarbatori locale. Pacat ca trebuia sa despachetez si seara a durat mai putin decat in mod normal.

Acesta e inceputul unei serii de povestiri despre Cehia si despre experientele mele de-aici. Din respect pentru lumea pe care am inceput sa o cunosc pe-aici, voi incepe sa scriu si in engleza, caci daca scriu despre ei, sa stie si ei. Asa-i frumos, zic eu :). Revin cu alte amanunte, cat de curand, promit!

vineri, 21 ianuarie 2011

Cea mai poezie dintre poezii

Aseara, la un pahar de tuica de mere am auzit pentru prima data urmatoarele versuri (sau vorbe de duh, cum vreti voi sa fie):

"Numa-ceea nu-i muiere
care n-are la brau cheie
sa manance si sa beie
pe barbat dracu' sa-l ieie.

Nici acela nu-i ficior
care n-are la chicior
5 cutite si-un chistol
si-o cupa de Monopol."

S-ar zice ca sunt niste versuri originare din Tara Oasului, si au o explicatie legata de anumite placeri ale vietii. Va las pe voi cu interpretarea lor, ca eu am auzit tot ce trebuia sa aud despre asta aseara.

joi, 20 ianuarie 2011

Blesteme, farmece, descantece?

Romanii au fost dintotdeauna obsedati de ideea de farmece si blesteme. Personal nu cunosc alte culturi in care superstitiile, ideea de magie si de descantece sa fie, in 2011, atat de puternice.
Mi s-a intamplat sa fiu martora la urmatoarele situatii:
1. Se casatoresc un el si o ea. Ea, vizibil mai urata decat el, el rupt din soare de frumos. Mama lui incepe sa spuna in stanga si-n drapta, la rude, ca in ziua cununiei a vazut o broasca in casa miresei, ceea ce e semn de vraja. Adica urata l-a vrajit pe fi-su si de-aia saracul a ajuns sa se casatoreasca cu ea.
2. Tot despre nunta. O ea, blonduta si draguta, piele alba, fina, se marita cu un tigan. La fel, aceleasi povesti: familia tiganului i-a facut vraji fetii, ca sa aiba si ei prunci frumosi ca ea.
3. Daca esti nemaritata, tii post nu-stiu-cat, dai acatiste la nu-stiu-ce biserica, te duci sa te vada un popa care sa-ti zica cine te-a blestemat, se fac descantece de desfacere a blestemului, si dup-aia te poti marita.
4. (va avertizez ca urmeaza descrieri socante - sau socant de scarboase) Prin liceu am auzit povesti cum ca o metoda sigura de a face un baiat sa se indragosteasca de tine e sa ii pui o picatura din sangele tau menstrual in paharul cu bautura. Garantat cica functiona, ca asta e blestem/magie neagra ce dateaza din epoca Renasterii.  
Pe langa astea mai sunt ielele, mai sunt sanzienele, in fiecare noapte de-asta cica se fac vraji.

Eu sunt indecisa daca e ok ca in 2011 sa mai fie credinta in asa ceva, si sa privesc asta ca pe un farmec al culturii populare romanesti, sau sa ma declar oripilata ca oamenii nu vor sa evolueze si aleg astfel de practici.  

luni, 17 ianuarie 2011

Pont

V-am tot spus de schimbari luna asta, si le dezvalui asa, pe rand. V-am spus ca voi pleca din tara o vreme, ca mi-am dat demisia, si ca-mi schimb traiectoria profesionala. Mai precis, am ales sa-mi schimb putin genul de activitate. Adica din traducator, sa devin profesor. Nu sunt la primele experiente la catedra, mi-a placut mereu sa predau, dar am considerat ca altceva mi-ar aduce mai multe satisfactii. Acel altceva n-a mai sosit asa ca ma intorc, spasita, la chemarea cea dintai, si anume educatia. Voi preda. Pentru cei care isi doresc ceva asemanator, adica pentru cei care isi doresc o formare in domeniul educatiei, ii sfatuiesc sa se informeze de aici. Mult succes! 

duminică, 16 ianuarie 2011

Absenta mare, mon cher!

Nu am scris de mai bine de 2 saptamani, dintr-un motiv destul de ciudat. Schimbarile astea mi-au dat emotii mai multe decat m-as fi asteptat. Parca acum constientizez si mai puternic faptul ca plec. Ma trezesc uneori ca-mi bate inima asa, din senin, si incep sa ma agit. Cand aveam 20 de ani si am plecat in Italia, am avut mai putine emotii. Ce-i drept, atunci studiam italiana de cativa ani buni, pe cand acum nu stiu in ceha decat "Ahoj!"(care zice-se ca inseamna "Salut!"). Trebuie sa-mi recapat inspiratia, si atunci promit sa va spun cam ce voi face eu pe-acolo. Mai ales ca, ocazional, s-ar putea sa va cer ajutorul!

luni, 3 ianuarie 2011

Voi cum incepeti anul?

Eu stiu sigur ca-l incep cu ton de schimbare. Azi mi-am dat demisia de la locul de munca, dupa o decizie bine analizata si datorita unei sanse pe care mi-am dorit-o in viata. Mi-am dorit mult de tot o schimbare din punct de vedere profesional, si acum sunt tot mai aproape de ea. Am ales un drum diferit de cel pe care l-am avut pana acum, si il incep pe taramuri indepartate (hapt in Cehia mai exact), foarte increzatoare ca va fi un drum bun pentru mine.

Imbratisez asadar, noul an, cu multa dorinta de schimbare, si cu mult entuziasm, cu dorinta de a face ca acest drum sa fie cel mai bun pentru viata mea. Nu pot decat sa va doresc si voua sa aveti acelasi curaj, sa va doriti o schimbare (fie ea cat de mica) si sa fiti deschisi la oportunitati, caci e foarte adevarat ce se spune despre schimbari: iti aduc mereu ceva in plus in viata.