Pagini

a

marți, 28 decembrie 2010

Nedumerire din lumea vedetelor

Citesc azi ca Natalie Portman e insarcinata cu primul copil, si se logodeste cu tatal copilului, cu care iese de cateva luni. Mno, in lumea vedetelor nimic deosebit sub soare. Cunosti un om, faci un prunc dupa 2,3,4 luni dupa care te mariti, dupa care vine bebele si dupa vreo 2 ani divortezi. Foarte banal, foarte simplu in lumea lor. Intrebarea mea este: la banii lor, nu-si permit metode contraceptive? Adica, e chiar asa de greu sa te protejezi? Si nu ma luati cu de-alea cu "dragoste adevarata" ca eu una nu cred ca dupa 2 luni e asa mare dragostea incat sa o pui de-un copil. Si ma indoiesc de faptul ca in ciuda tuturor masurilor de protectie luate, mai multe la un loc, "s-a intamplat pur si simplu", de fiecare data.

miercuri, 15 decembrie 2010

Puterea zvonului

Era o vreme cand te duceai la discoteca. Nu in club, ca acum. Si era o vreme cand in Cluj, cea mai cea discoteca era O.K. In piata Mihai Viteazu, la etajul 1, tin minte ca era THE place pe cand eram eu in liceu. Desigur, ca o mica tocilara ce eram, nu prea aveam eu multe in comun cu discotecile, asa ca nu pot spune ca eram o clienta fidela, spre deosebire de alti colegi de liceu de-ai mei. Detaliul cu identificarea la intrare ca sa ai peste 18 ani era chiar irelevant, nu mai tin minte cum de intram.

Asa deci. Fiind O.K. asta in plina epoca de glorie, aglomeratie ca in orice discoteca, au inceput sa apara niste domnisori care intepau fetele cu ace, lasandu-le biletele in buzunar prin care erau informate ca tocmai au fost infectate cu SIDA. Avand in vedere ca numarul plangerilor crestea, lumea a inceput sa se panicheze, si sa nu mai mearga pe-acolo. Si in cateva luni de zile localul s-a inchis. Definitiv. Iar legenda spune ca principalul motiv au fost aceste zvonuri...

joi, 9 decembrie 2010

Norocos e cine mai are bunici...

...ca eu am ramas demult fara...Si unul dintre regretele mele este ca nu am apucat sa ii cunosc, sa povestesc mult cu ei...sa-mi spuna povestile lor, cum au trait, ce le place, ce nu le place...Incerc sa-mi imaginez eu de multe ori cum au trait ei, caci faptul ca nu mi-am cunoscut bunicii e oarecum un gol pe care il simt. Din pacate ai mei vorbesc prea putin despre familiile lor, asa ca nu am nici o sansa sa ajung sa stiu macar acum mai multe despre bunici.

Cate ceva am reusit sa smulg de la tata, despre tatal lui. De el imi amintesc cel mai putin, a murit cand eu aveam 9 ani. A fost primul care m-a invatat sa joc septica :D. Dada, si seara cand veneau de la coasa, bunicul, impreuna cu tata, unchii si verisorii mei mai mari (eu eram cea mai mica, si singura fata) ma primeau in gasca lor la o septica. Si eu taaaare ma bucuram (si sa stiti ca uneori mai si castigam - si refuz sa cred ca ma lasau sa castig, da?).

In rest el nu prea vorbea. Nu-i bai, ca eu am avut gura cat o sura din pruncie, vorbeam intr-una. Si puneam intrebari. Tot timpul. Odata bunicul s-a oprit, a coborat la inaltimea mea, si mi-a spus rar:
- Tu fatuca, io nu poci raspunde la cate intrebari pui tu.
Evident, eu nu am inteles, si am continuat cu:
- De ce?
Si el radea...

De la tata stiu ca bunicul a fost arestat pentru ca facea contrabanda cu alcool :D. Si jur ca mi se pare logic ce facea bunicul. Adica el facea tuica (o tuica foarte buna) si cum sa o dea, de gratis, comunistilor? Da' no, comunistii sunt naspa stim cu toti. Si-mi pare rau ca nu am apucat sa vorbesc cu el, sa aflu povesti din-astea de la el...

Si da, marturisesc sincer ca-i invidiez pe toti cei care mai au bunici. Pretuiti-i, voi toti care sunteti norocosi! 

marți, 7 decembrie 2010

Nicio sau nici o

Nu stiu ce-o fi fost in capul alora care au spus ca de-amu-nainte trebuie sa scriem "nicio" si "niciun". Pentru mine e logic ca sunt 2 cuvinte separate. Nu pot sa le scriu legate, sunt 2 parti de vorbire diferite, nu le pot lipi. Gramatica mea invatata bine in clasa a 8-a si care m-a insotit cu brio pana in ziua de azi, urla de fiecare data cand vede scris "niciun" si "nicio" legat. Serios, nu pot sa scriu asa, ma doare mintea. La propriu. Poate as incepe sa ma obisnuiesc, nu promit chiar sa folosesc, dar macar m-as obisnui, daca cineva mi-ar da un motiv LOGIC, un argument solid (diferit de "asa a evoluat limba in scris" - asta nu se cheama EVOLUTIE, termenul pentru lucruri de genul asta e INVOLUTIE) pentru care e MAI BINE sa scriem "nicio" si "niciun" in loc de "nici o" si "nici un". Deci, cine-mi explica?

luni, 6 decembrie 2010

Splendor in the grass

Warren Beatty si Natalie Wood fac un cuplu minunat in acest film care ma impresioneaza de fiecare data cand il vad. E povestea in care multi dintre noi s-au regasit, intr-un moment sau altul din viata lor. Iar concluzia la care ajunge principalul personaj feminin Deanie, la sfarsit, dupa ce trece peste frustrarile neimplinirii iubirii sale, este sfasietoare: "I don't look for that kind of love anymore!".

"Of splendor in the grass, of glory in the flower; We will grieve not, rather find Strength in what remains behind"

joi, 2 decembrie 2010

A creste

Acum cativa ani credeam ca nimic nu-mi poate ajunge la nas. Eram atat de ingamfata incat absolut nimic nu ma surprindea, absolut nimic nu ma atingea si totul era prea prejos pentru mine, eu eram mai buna decat orice si oricine. Pe bune, asta intelegeau toti cei din jur din atitudinea pe care o afisam in general. Desigur, cand mi se spunea asta, negam totul si spuneam ca "li se pare". Acum, privind in urma, imi dau seama ca ei aveau dreptate. Si inteleg asta pentru ca mi-am deschis putin ochii, am vazut putin lumea, si am inteles cat de minusculi suntem cu totii, in fata imensitatii lumii. Nu stiu cum sunt perceputa acum. Nu mi s-a mai reprosat demult ca "fac pe desteapta", dar ce simt eu schimbat la mine, este faptul ca am un respect diferit fata de lume. Fata de viata. Fata de tot ceea ce ma inconjoara. Ma inclin, si incerc sa absorb ceea ce pot din tot ce ma inconjoara. Si cu cat aflu si vad mai multe, cu atat inteleg cat de putine stiu de fapt.