Pagini

a

luni, 15 noiembrie 2010

Un microb si un profesor

Stiti senzatia aceea pe care o ai cand visezi la ceva si ti se pare imposibil de cucerit? Cam asa au fost motocicletele pentru mine. Cand le vedeam, rareori, copil fiind, pe strada mi se pareau minunate si le admiram de cele mai multe ori cu gura cascata. Si ma gandeam ca eu n-o sa fiu aproape de asa ceva niciodata. Aveam un vecin care bibilea nonstop la motocicleta lui cu atas, iar eu trageam cu ochiul printre tufe sa vad ce mestereste la ea. Intre timp vecinul acela ori s-a mutat ori a murit, nu mai tin minte ca era demult, iar motocicleta lui cu atas demult n-a mai fost vazuta prin zona. Dar generatia mea a crescut  si acum vad ca nu am fost singura care visa la motociclete cand era mica.

Din pacate majoritatea au ajuns sa inteleaga gresit acest microb. Nimeni nu mai acorda importanta motocicletei, senzatiei de a fi pe 2 roti, motocicleta nu mai este un hobby si dorinta de a merge pe 2 roti paleste in fata dorintei de a epata. Motocicleta a ajuns sa fie privita ca pe ceva de care te folosesti ca sa impresionezi, sa-i lasi pe altii cu gura cascata...si cam atat.

Am incercat sa nu ma las descurajata de asta si am inceput orele de conducere pentru obtinerea permisului de conducere categoria A. Dar mi-a luat mult timp pana sa-l gasesc pe cel care sa ma invete putin din ce inseamna motocicleta, cu pasiune. Am esuat la ore in repetate randuri cu un profesor care ma invata cum sa ajung din punctul A in punctul B mergand strict pe traseul indicat de el. Si plecam de la ore fara sa stiu cum se schimba vitezele la motocicleta (ah, apropo, de la instructorul acesta pleaca elevi care isi iau permisul de conducere, isi cumpara motor puternic, dar nu au invatat sa schimbe vitezele pe toata perioada cursului - si ies in trafic). Eram pe punctul de a renunta, incepeam sa ma resemenz cu ideea ca nu voi conduce o motocicleta niciodata.

Si atunci l-am cunoscut pe Razvan. Ma gandeam ca merg sa ma pregatesc de examen, stiam sa conduc cat de cat daca nu era vorba de schimbat viteze si tremuram putin pe motor. Sau asa credeam eu. Dupa prima sedinta Razvan mi-a spus verde-n fata: "Pentru cineva care a facut scoala si trebuie doar sa se pregateasca de examen, esti praf. Trebuie sa o iei de la 0." Si avea dreptate.

Primul lucru pe care mi l-a aratat Razvan a fost cum sa stau corect pe motocicleta. Apoi cum sa ma uit. Cum sa ma relaxez. Cum sa simt motocicleta. Si intr-un final am inceput sa conduc. Cu fiecare sedinta invatam tot mai multe, plecam de-acolo tot mai fascinata si iubind motocicleta tot mai mult, ma bucuram ca un copil care descoperea lumea. Pentru ca asta si faceam. Descopeream o lume noua. Cred ca acum, ca am permisul, imi va lispi mult senzatia aceea de bucurie la fiecare realizare, cat de mica, increderea in mine cand vedeam, simteam cum progresez.

Am inteles inca o data importanta profesorului. Un profesor care se dedica profesiei lui, care isi asculta vocatia, isi intelege elevii si ii ajuta, face toata diferenta. Multe lucruri ar fi altfel daca am avea parte de mai multi profesori dedicati, asa cum a fost Razvan pentru mine. Mersul pe motocicleta nu e un lucru pe care sa inveti sa-l faci singur. Si pentru cine vrea sa ia ore cu el, va las numarul lui de telefon: 0744-398317 - Razvan Popa.

Un comentariu:

  1. te admir pt asta!!! si eu sunt fana moto...chiar si conduc, insa deocamdata numai offroad....mi-e cam frica sa ies pe strada si inca nici nu am permis....te pup

    RăspundețiȘtergere