Pagini

a

marți, 30 noiembrie 2010

Despre sinucigasi (II)

Aseara a murit regizorul Mario Monicelli. In varsta de 95 de ani, unul dintre pilonii cinematografiei italiene, unul dintre ultimii mari regizori dupa parerea mea, si-a incheiat socotelile cu viata aruncandu-se de la balconul camerei de spital in care era internat. Povestise in diferite interviuri, cand vorbea despre tatal lui (si el mort tot prin suicid) ca atunci cand viata nu mai are demnitate, nu mai merita sa fie traita. Se pare ca si in cazul lui avea sa fie la fel. Orb, aproape surd, si diagnosticat acum si cu cancer la prostata, dupa 95 de ani de viata aproape toti traiti prin arta, decizia lui nu surprinde pe nimeni. Cumva, moartea lui, desi e sinucidere, o vad si simt ca fiind plina de demnitate, nu e gestul omului las care fuge de greutati ci e gestul omului care nu mai vrea nimic si care nu mai are nimic de oferit.  

Un comentariu:

  1. total deacord cu tine, sinuciderea este o optiune,biserica o condamna dar asta e alta poveste. Intr-adevar si-a luat trait viata asa cum a vrut el fara constrangeri. felicitari pentru blog! ci piace! "succesuri"

    RăspundețiȘtergere