Pagini

a

luni, 8 noiembrie 2010

Adrian Paunescu, sau cum ii enervez pe ai mei.

Nu l-am suportat niciodata pe omul asta. Am mai spus-o cand am vorbit de pensii, am spus-o vorbind cu oricine, si o voi spune una intr-una, nu-l suport. Nu il apreciez din punct de vedere literar, iar uman acolo nici macar nu imi ajung frazele ca sa explic cat de scarba imi este de aceasta fiinta. Ca o curiozitate, din cate am incercat eu sa aflu, Adrian Paunescu nu a fost publicat intr-o alta tara, adica nimeni nu a fost interesat de poeziile nationalist-pupincuriste-voit-comuniste ale lui Paunescu. Daca ma insel, va rog sa ma corectati, si sa-mi spuneti cum a fost privit el din punct de vedere literar la nivel mondial (si nu, faptul ca s-a nascut in Romania nu e in defavoarea lui, caci dupa cum bine s-a vazut la Herta Muller, uneori a te naste in Romania poate deveni norocul tau, succesul tau). A trait o viata intre minciuni, niciodata cu apreciere fata de valorile umane si fata de dreptate (dovada a stau faimoasele accidente ale nevesti-sii, niciodata ispasite prin pedepste, cel mult prin bani). A fost un obez pana in ultima clipa, ori mie de obezii care nu au grija de sanatatea lor nu mi-e mila. Daca el nu s-a respectat suficient cat sa isi urmareasca putin sanatatea, de ce sa imi pese mie de el? A fost un propagandist de duzina tot pana in ultima clipa, pe principiul eu stau cu mana intinsa si astept ca statul sa-mi dea (a se vedea articolele in care se plangea ca nu-i ajunge pensia de 2000 de lei sa plateasca factura la curent si vrea mai multi bani ca pensie, in conditiile in care are o avere estimata la 3.700.000 de euro). A fost cam tot ce detest eu la o fiinta umana, ca sa nu mai lungesc povestea.

Si acum vine povestea cu cu ai mei.
Ai mei au fost indragostiti de Cenaclul Flacara. Pentru ei, Cenaclul ala are o valoare mare, mult mai mare decat orice au vazut ei in jurul meu cand eu am crescut. Cand s-a anuntat ca a murit, ei au devenit muti. Se uitau unul la altul fara sa-si spuna nimic, socati. Eventual mai urlau la mine cand comentam eu negativ despre el. Pentru ei Paunescu a fost un simbol. Iar momentul in care eu injur la propriu cel mai drag simbol al lor devine dureros pentru ei. Asa ca, mi-am promis sa ma abtin de la comentarii cel putin de fata cu ei, e suficient ca ei nu au avut alta alternativa la a te simti bine, nu mai e nevoie sa vin eu si sa le denigrez acele amintiri.

Aseara mi-a fost putin mila de ai mei. Am inteles poate si mai bine cat de crunt trebuie sa fi fost in acele vremuri, astfel incat Cenaclul Flacara sa fie singura ta oaza de "libertate" si de distractie. Si ma simt si mai norocoasa cand stiu ca anii mei sub comunism au fost de fapt aproape irelevanti comparat cu ai lor. De dragul lor si doar de dragul lor, voi incerca sa ma abtin de acum inainte.

11 comentarii:

  1. Spre deosebire de tine, eu nu vreau să mă abţin. A fost o fiinţă abjectă, un avorton, un vierme. Un căcat ce-ar fi trebuit castrat pt a nu se înmulţi. Ce să mai, a fost un român în toată-i splendoarea.
    Cât despre cei ce-l plâng (inclusiv părinţii mei)... mi-e milă şi silă de ei. Să plângi un asemenea pupincurist, mi se pare mult peste capacitatea mea (poate limitată) de înţelegere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Delia sunt. De data asta NU mi-a placut de loc.Dar... este parerea ta si nu o sa incerc sa ti-o schimb.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mistotica, sunt de acord cu tine, dar la mine mila fata de ai mei e mai puternica. Tu iti poti imagina cat de trista trebuie sa le fi fost tineretea, fara optiuni, fara alegeri...? Iar cat despre perioada post '89, o sa pun totul in seama sindromului Stockholm, s-au atasat de asupritor si de-asta devin acum nostalgici.

    RăspundețiȘtergere
  4. ...uff tu Oana! ... eu incerc sa respect parerile celor din jur ... dar parca prea ai dat aici! ... nu vad cum putem stii exact ce a fost atunci daca nu am trait atunci ... in plus din cate stiu de la mama a fost unul din putinii care chiar a ajutat oamenii (la propiu) si a lansat multe voci in acea Roamanie ... mie unul tot imi place Ruga pentru parinti ... Steaguri albe ... Dor de Cluj ... si altele care sunt cantate si eu nu stiu ca sunt scrise de el ... Asta sunt eu - imi place sa iau ce e bun de la om ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cerbinio, honey, chiar nu vad nimic bun la omul asta....mie una imi provoaca sila. Si nu cred ca e singurul care ar fi putut lansa voci in acea perioada, dar a fost pupincurist suficient cat sa i se permita una alta. Alte stele literare au murit pentru ca au refuzat sa-si abandoneze principiile, pentru ca au avut moralitate, si au refuzat sa preaslaveasca un regim. Pe acelea le admir mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. Of mai dragilor. Ce parere aveti voi de Phoenix? Dar de Nicu Covaci?

    RăspundețiȘtergere
  7. Va certati degeaba. Imi amintesc de memoriile unui ofiter roman decorat de carol al 2-lea pentru merite pe front. dupa terminrea eazboiului, a fost ridicat de acasa in puterea noptii si a petrecut 8 ani in inchisoare pana cand a fosst eliberat prin decretul presedintelui in '67. Da Ceausescu l-a eliberat prin decret. Apoi a avansat ierarhic si nu pentru ca ar fi fost de partea comunistilor ci pentru ca era profesionist. dupa '89, a fost pus la zid de societate pe motiv ca ar fi fost comunist. se adevereste si in cazul lui si al lui paunescu si a altora ca atunci cand ai intrat in gura lumii nu mai scapi. Prea multa patima. App Mistorica. pariez ca nu ai trecut nici macar de 28 de ani. cred ca daca nu grsesc, nu ai dreptul sa judeci pe cineva a carui viata nu o cunosti si mai mult, nici macar sa nu ai jumate din varsta celui pe care-l critici. Mai ai de invatat ce inseamna respect, civilizatie(nici mie nu mi-a placut paunescu, dar asta este problema mea si argumentele mele sunt irelevante atata timp catnoi nu avem drumuri comune, nici macar sa se intersecteze )

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim1: Phoenix A FOST o stare de spirit. Covaci însă, un rahat cu ochi (crede-mă că ştiu multe din rahaturile ce le-a făcut), a distrus în ultimii ani, tot ce-au clădit ei ca grup de-a lungul timpului. Prefer să mă opresc aici.
    @Anonim2: Deci să înţeleg că putem judeca un individ doar dacă suntem de acelaşi leat? Cam ampulea aşa. Nu putem să-l considerăm pe Carol 1 (exemplu arbitrar) ca fiind un om măreţ, că n-am trăit în perioada lui. În ciuda tuturor realizărilor sale. Nu prea ţine argumentul tău, sincer.
    Ah, da. E Miştotică ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Oana, habar nu ai despre ce vorbesti... un pic de lectura nu strica cateodata

    RăspundețiȘtergere
  10. @ultimul anonim: am o vaga senzatie ca eu citesc mai mult decat tine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu pot sa inteleg poporul roman!Fac din moarteacacanarului de Paunescu o tagedie nationala,iar cand a murit Octavian Paler sau clujeanul nostru Mircea Zaciu,romanasii au trecut nepasatori. Herta Muller a ramas in anonimat zeci de ani.Acum, dupa ce a castigat Premiul Nobel,cartile ei au aparut in librarii si cred ca se citesc de un cerc restrans de persoane.Pentru mine, acestia sunt cei ce pot fi luati drept model si numiti "MAESTRI" si nu curvele literare care isi vand sufletul pentru o ruda de salam.Traiasca..."proletariatul oilor de tabala si al pepenilor de lemn".Cu voi, dragi romani ,suntem pierduti.

    Respectele mele, draga Oana!

    RăspundețiȘtergere