Pagini

a

luni, 20 septembrie 2010

Partea buna a oamenilor

Unul dintre multele mele necazuri e ca eu cred prea mult in asta. Adica in partea buna a oamenilor. Si stau si rabd si suport destul de multe pana sa accept resemnata ca poate partea aia buna e ascunsa prea adanc pentru ca eu sa ajung la ea. Sau prea adanc pentru ca ea sa iasa la suprafata pentru mine.
Cred in scuzele gen "nu am vrut sa te ranesc", "nu am vrut sa te supar", "nu ti-am spus pentru ca stiam ca te-ar fi deranjat"....Cred cu naivitate ca persoana care imi enumera toate scuzele astea chiar s-a gandit la mine, pentru ca prefer sa cred ca oamenii sunt buni, nu rai. Dar stiu, la fel ca ei, ca scuzele astea nu fac decat sa sublinieze un crunt adevar (pentru mine): persoana care stie ca face ceva cu care te supara, sau mai rau, te raneste, si cu toate astea continua sa faca pentru ca ei ii este mai bine asa, e o persoana care are prea mult egoism in ea, si care nu prea va mai lasa la suprafata "partea ei buna", cu atat mai mult cu cat a inteles ca scuzele ii vor fi mereu acceptate de dragul prieteniei/iubirii/legaturilor de rudenie sau alte motive sa le spunem intemeiate.

Oare ce cer eu e altruism din partea celorlalti? Sau prin simplul fapt ca cer ceva e o dovada de egoism din partea mea?

2 comentarii:

  1. Nu ai suporta sa fie lumea tot timpul sincera cu tine. nici unul dintre noi nu ar suporta. sa ne bucuram ca scuze de genu "nu am vrut sa te supar", "nu ti-am spus pentru ca stiam ca te-ar fi deranjat" exista si de multe ori sunt sincere

    RăspundețiȘtergere