Pagini

a

marți, 21 septembrie 2010

Despre Alina

Vad status la fata pe mess: "Ma simt bine. Now can we please move on?" Incep sa fac misto, normal, intreband ce-a patit. Raspunsul ei a fost simplu:

-Citeste aici http://ame-lia.blogspot.com/ .

M-a socat. La propriu. Eu pe fata asta o cunoscusem in mai, o fata foarte vioaie si cocheta, chiar ma gandeam oare cand avusese timp sa-si faca bucle in parul acela negru, frumos. Aflam aseara secretul: era o peruca (sa o citez pe ea: "bine tu, astea vin gata coafate, ce crezi? :))"). Si cuvantul "cancer" a inceput sa aiba macar pentru o clipa, povestind cu ea, sunetul unei boli ca oricare alta, n-a mai avut sunetul unei sentinte care te condamna la chin, suferinta, si in cele din urma moarte. Alina are 27 de ani, traieste (se simte bine, n-o mai intrebati asta) se bucura de viata si se comporta absolut normal fata de cancer. Chimioterapia a fost un tratament normal, ca oricare altul, iar "a fi bolnav" in acest caz a avut exact conotatia pe care i-a dat-o Alina. N-a insemnat statul in pat si plansul peste tot e unde mergea, n-a insemnat resemnare si renuntare la viata, ci tocmai contrariul. Si da, o inteleg perfect cand spune ca s-a saturat sa fie compatimita, in locul ei as detesta privirile pline de mila ale oamenilor din jur.

-Stii, Oana, oamenii plang sau te compatimesc nu din multa dragoste fata de tine, ci pentru lor le este teama mai mult pentru ei, plang pentru cum i-ar face pe ei sa se simta daca ai pati tu ceva, nu plang pentru durerea ta.
Aici mi-a fost putin rusine cu rasa asta umana, care functioneaza asa egoist, dar n-am putut sa o contrazic pe Alina.


Filosofam mai departe cu ea:
-Tu Alina, partea cea mai faina in a fi femeie e ca intotdeauna cadem in picioare, intotdeauna avem putere infinita pentru a merge mai departe.
Ea, of cors, n-avea chef de filosofii de genul si-mi tranteste:
-Nu tu, partea cea mai faina este ca THERE'S ALWAYS MORE MAKE-UP.
Logic, are dreptate.

Si, ca o adevarata lasa eu am dezertat prima la sfarsitul conversatiei. In genul:
-Alina, nu ti-e somn, nu esti obosita?
-Nu, de ce?
-Pai mie ca mi-e, asa, putin...

Un comentariu: