Pagini

a

luni, 2 august 2010

Poveste despre o femeie

E tanara, frumoasa si desteapta. Are de toate cum s-ar putea spune. Cand spun de toate ma refer la lucrurile materiale necesare unui trai decent in locul in care traim: casa ei, serviciul ei, masina ei, toate rezultate ale muncii ei, depuse de la frageda varsta de 19 ani.

Nu voi spune cati ani are. Cumva, varsta ei mi se pare putin relevanta. Ma uit deseori la ea si vad in ea lucrurile pe care mi le-am dorit si eu dar pe care inca nu am ajuns sa le am. Nu e invidie, nu e amaraciune, pur si simplu imi aminteste ca poate ar trebui sa depun mai multe eforturi, nu sa traiesc "destrabalat", adica intr-o zi intr-un loc, intr-o zi in alt loc.

Ma uit la ea mereu, si mereu cu atentie. Are putere si ramane fragila. Are sensibilitate dar ramane ferma. Are feminitate desi lucreaza intr-o lume "a barbatilor".

Cu toate astea ochii ei imi par tot mai tristi. Si nu inteleg, ce poate sa-i lipseasca unei femei care pana acum a obtinut cam tot ce si-a dorit, cam tot ce si-a propus sa aiba?

Cumva incerc sa intuiesc raspunsul la aceste intrebari pe care mi le pun (de fapt nici nu stiu de ce mi le pun, aceea nu e viata mea si teoretic nu ar trebui sa-mi pese, nu-i asa?). Femeia aceasta ramane o dilema pentru mine, o intrebare fara raspuns, si ca ea sunt de fapt multe alte femei.

Femeia epocii noastre, femeia prezentului nostru e cu totul diferita fata de tot ce am cunoscut in trecut si acum nu stim sa-i gasim locul, sa-i oferim valoarea pe care o merita. E noua, nu suntem obisnuiti cu ea si nu stim sa ne comportam in fata unei noutati. Ea nu mai interpreteaza un rol dat de societate, devine ea insasi, femeia care vrea ea sa fie. Poate e unul dintre cele mai puternice exemple de rezistenta la schimbare. Femeia s-a schimbat, si noi nu vrem sa acceptam asta. Barbatul ajunge sa blameze femeia din ziua de azi, femeia ajunge sa se simta vinovata pentru ceea ce simte, pentru ceea ce este. Contrazice-ti-ma, spuneti-mi, va rog, ca nu este asa. Spuneti-mi ca am interpretat eu gresit ce am vazut, sau ca am fost prea subiectiva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu