Pagini

a

miercuri, 11 august 2010

Meseria este bratara de aur

Un amic imi povestea cum elev de liceu fiind, isi pierdea dupa-amiezele pe la Bingo. Va amintiti, desigur, isteria locurilor in care se juca Bingo pe la sfarsitul anilor '90. Si intr-o zi ca oricare alta, se intalneste acolo cu profa lui de fizica. Profa lui de fizica, dimineata ii preda fizica si dupa-masa ii servea (sucul) la masa unde juca copilu' Bingo. Initial speriata femeia, le-a spus sa nu spuna nimanui treaba asta, nu de alta dar risca sa fie data afara din invatamant, pentru ca vezi-doamne, sa fii ospatarita intr-un local nu e o meserie potrivita pentru cineva care e la catedra. Cu alte cuvinte, daca am salar de 8 milioane si rate de 10, nu ma pot angaja oriunde (si ca femeie de serviciu la spital daca numai acolo gasesc) pentru ca asa e regula: nu da bine ETIC, MORAL, ca profesoara, sa fii vazuta asa.
Vin si intreb: da e etic, moral sa platesti oamenii la limita subzistentei? Omul alege meseria pentru care simte ca are o vocatie. E dispus sa indure plata mica pentru ca acea meserie ii aduce impacarea de care are nevoie. Stie ca nu-i ajung banii cu meseria aia, dar nu se plange si isi cauta inca ceva pe langa, si nu e pretentios, pentru banutul in plus alege orice e disponibil in acel moment. Si in loc sa admiri asta, vii si blamezi.

Contra-exemplu de atitudine: studenta Erasmus fiind, pe bursa de 274 de euro pe luna din care 200 dadeam pe chirie nu puteam trai. Asa ca, fain frumos, mi-am gasit un job ca si chelnerita. Lucram seara si in weekend, ca sa pot merge la scoala si castigam suficient cat sa ma intretin, ca nu mersesem acolo ca sa fac avere ci ca sa invat. Printre cursuri aveam de efectuat si practica acolo. practica pe care am efectuat-o la Centrul de Relatii Internationale a Universitatii care ma gazduia. Colegii mei de acolo stiau ca eu lucrez ca si chelnerita. Chiar s-au bucurat pentru mine ca reuseam "sa le fac pe toate". Ziua eram la Centru ca sa ofer informatii studentilor, seara aceiasi studenti veneau la bar si eu ii serveam la mese. Niciodata, repet, NICIODATA cineva nu mi-a spus ca ar trebui sa renunt la job pentru ca "nu da bine" ca functionara de la Relatii Internationale sa serveasca la mese. Din contra, am fost doar incurajata.

Mai e nevoie sa spun ca la nivel de mentalitate in privinta muncii suntem la ani distanta de Occident? Oare cand vom invata sa muncim si in Romania fara prejudecati?

Asta-i intrebare retorica pe principiul "Doamne da-mi rabdare, da repede ca ma grabesc!".

4 comentarii:

  1. daca ar fi sa emigrez as pleca undeva departe de "civilizatie" unde astfel de moravuri nu-si au locul ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. (Majoritatea romanilor sunt ortodocsi iar conform statisticii mele, ortodocsilor nu le merge bine.)Pe oameni nu poti sa-i schimbi decat dandu-le un exemplu bun deci tot ce se poate face e ca fiecare sa gandeasca pentru el si sa munceasca fara prejudecati. Intebandu-ne cand, nu rezolvam nimic si nici nu devenim mari filosofi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vlad, nu amesteca bunastarea cu religia sau politica. Iti merge bine cand vrei sa faci ceva pentru tine si te-ai oprit din lamentare. Daca vorbim de oameni delasatori, cunosc crestini de toate confesiunile si de alte religii(musulmani, budisti, etc)sau nealifiliati asa cum de aceleasi religii cunosc oameni carora le merge bine.

    Vrei sa faci ceva pentru tine? poti face. atata timp cat te uiti peste gard filozofezi degeaba si aceasta nu-ti tine de foame.


    P.S. capra vecinului sa fie libera !

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim(14:49 12.08) Ce era in paranteza e un fel de ironie care nu tebuie tratata serios :) , in plus, cuvintele "conform statisticii mele" arata ca e o parere personala, si imi palce sa amestec lucrurile, nu-mi pasa de ce gandesc altii despre mine, nu-mi place sa mi se adreseze cu verbul "a opri" , si nimeni nu ma poate schimba :P , :) .

    RăspundețiȘtergere