Pagini

a

joi, 19 august 2010

"E in sangele meu"

Ma intriga exprimarea asta. Cel mai des m-a intrigat cand a fost folosita in sens peiorativ, pentru a cataloga de exemplu tiganii: "e in sangele lor sa fure/ insele/ cerseasca". Sau cand spui despre cineva: "s-a nascut cu meseria asta in sange". Sau: "provine dintr-o familie de actori, deci are arta in sange". Mi se pare o formulare prea concreta din punct de vedere biologic ("in sange"), pentru a exprima niste deprinderi socio-culturale. E un concept cultural universal, nu doar local, l-am regasit cam peste tot pe unde am umblat pana acum. Nu imi place in mod deosebit, dar nici nu imi displace. Ma intriga pur si simplu, si asta poate din cauza ca e plin de simbolistica (defineste ceva atat de inradacinat in personalitatea unui om incat astfel se subliniaza ca nu este nici o sansa sa schimbi acea caracteristica). Curiozitatea "e in sangele meu".

3 comentarii:

  1. treaba asta cu sângele îi într-adevăr o expresie interesantă.
    eu cred că e de pe vremea (evul mediu, care parcă s-au inspirat de pe la grecii antici)când se credea că tot ce ține de om și corpul uman e determinat de vreo patru lichide din organism. nu mai știu care ce era, da' două dintre ele sigur erau sângele și saliva, celelalte nu le mai știu.

    probabil se considera că tot ce ține de spirit și caracter e determinat de sânge. de aici expresia asta, care-i înrudită de multe alte expresii și noțiuni gen „sânge albastru”, „sânge din sângele meu”, „neamuri de sânge” (familia era considerată a fi legată cu caracterul - deci tot sânge)

    e ceva ce se regăsești în tot spațiul culturii europene sau de sorginte europeană.

    RăspundețiȘtergere
  2. fatoooooooo
    te cam intriga multe lucruri in ultima vreme
    incearca sa traiesti viata si sa nu te mai gandesti de ce exista sau nu exista anumite lucruri

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu o folosesc des. E vorba de chestii pe care le simt, nu-mi amintesc sa le fi invatat de la cineva si totusi cumva le stiu.

    RăspundețiȘtergere