Pagini

a

vineri, 30 iulie 2010

Spatiul meu, in vazul lumii

Am un blog. Al meu. E spatiul meu, l-am ales, imi place de el, imi place sa am un loc de desfasurare a ideilor. Am multe, de-asta imi place sa le mai scriu din cand in cand. Nu sunt ele originale, nu spun ele cine stie ce lucru deosebit, dar sunt ideile mele pe care le exprim in acest spatiu, al meu, pentru ca mie imi place sa o fac. Nu cer permisiunea, nu cer acordul, dar nici nu bat pe cineva, nu fac rau si nu saracesc lumea.

Scriu despre mine destul de mult. E un blog personal. Povestesc despre ce patesc, ce fac sau ce gandesc intr-un moment anume. Imi spun parerea cu privire la o situatie anume sau eveniment anume. Sunt ideile mele. Sunt opiniile mele. Mi le exprim si sustin public. Adica oricine le poate vedea. Si orice poate sa le critice. Foarte bine, nu tin sa fiu placuta, adorata de toata lumea, nu tin sa fie toti de acord cu mine, in fond si la urma urmei poate din critici invatam mai multe. Am observat ca oamenii care chiar gandesc diferit fata de mine isi expun opinia asemanator. Adica punctat, argumentat. Pentru asta ii respect, si ii admir. Si invat de la ei, din opinia lor diferita.

Desigur, una e sa critici si alta e sa insulti. Fiind acesta spatiul meu, nu veniti sa ma acuzati ca sterg comentarii. Cu siguranta sterg insultele, mai ales pe cele anonime. E spatiul meu, aleg sa fac asta, adica daca eu scriu ce cred nu vad de ce trebuie sa accept insulte pentru ceea ce cred. Una e critica, alta e insulta. Accept diferentele de opinii, dar nu accept insulte.

Uneori cand scriu nu sunt tocmai "politically correct". Da, stiu, nu e frumos, societatea indruma spre astfel de sentimente, dar eu uite ca nu pot fi "politically correct". Si nici nu mint ca as fi altfel. Eu una macar ies in fata si spun asta, cu curaj, caci nu mi-e rusine cu ce cred. Majoritatea se rusineaza sa faca la fel (eu cred sincer si cu tarie ca cei "politically correct" sunt de fapt o minoritate), sau le e teama sa o faca si atunci ii blameaza pe cei care ies in fata, in incercarea de a se detasa de ei (daca mai baga cate o insulta pe-acolo e si mai bine, ca se simt mai mandri ca ei n-au sentimente "incorecte", blamate - mereti maaaa!!!).

Asta sunt. Va place, reveniti. Nu va place, asta e, ati pierdut 10 minute din viata citind ceva care nu va face placere.

Celor care revin: multumesc!

2 comentarii:

  1. :)):)) te ambalasi cam tare..

    oricum ai atins bine punctul de data asta

    mai revin

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) asa! zi-le, Oana, nu-i lasa!!

    RăspundețiȘtergere