Pagini

a

miercuri, 21 iulie 2010

The difference lies in perception



Asta mi-a amintit de o intamplare petrecuta in 2004. Ma mutasem pentru 7 luni in Italia (da, sunt una dintre norocoasele alea care au beneficiat de bursa Erasmus, experienta vietii mele de pana acum). Normal, cand te muti pentru 7 luni, iti cari cu tine cele necesare pt 7 luni. La mine au fost multe haine, dictionare, manuale, caiete. Si le tot duceam cu randul, de la matusa mea unde le lasasem inital, pana in Udine, orasul in care am locuit eu. Ma deplasam cu trenul, si tocmai descopeream ca in Italia nu ai voie sa traversezi peste sine, trebuie sa treci obligatoriu prin pasaj ca sa ajungi de la peron in gara.

Cobor asadar cu cele 30 de kg (eu cantaream 45 atunci), tarasc valiza dupa mine, si la urcare dupa primele 2 trepte mi se rupe o roata. Asa ca ma chinui sa ridic geanta incetisor, treapta cu treapta, cu lumea forfotind in jurul meu, eu speriata nevoie mare ca sunt intr-un loc pe care nu-l cunosc si nu pot nici macar sa-mi car bagajul pe scari.

Si apare o voce salvatoare, pe un chip luminos:

- Hai bisogno di una mano? (Ai nevoie de ajutor?)

Si normal, eu cu privirea mea de copil ratacit, dau din cap in semn ca da. Si isi ridica omul mainile sa ma ajute, iar atunci privirea mea pierduta s-a transformat in soc: avea bratele amputate de la cot in jos. Am dat sa-l opresc, sa-i spun ca nu trebuie chiar asa, dar el era deja cu geamantanul meu pe umeri si mi l-a dus pana sus. Ajunsi acolo, mi-a urat succes, dupa care a adaugat zambind cu indulgenta:

- E non spaventarti se ti ha aiutata uno come me (Nu te speria pentru ca te-a ajutat cineva ca mine).

Si uite asa primesti o lectie de viata in 60 de secunde. Toate respectele mele pentru oamenii cu handicap care aleg viata, care aleg bucuria de a trai, si care infrunta prejudecatile oamenilor cu zambetul pe buze.

Un comentariu:

  1. :) deja ma simt mai bine la gandul ca urmeaza sa plec :P

    RăspundețiȘtergere