Pagini

a

miercuri, 16 iunie 2010

Dialog motivational - true story

Acum cativa ani, cand baiatul mai mare al vecinei avea vreo 2 anisori si jumatate, eram non stop pe la ei (desigur, nu lucram). Eram indragostita de el (Alex) si de fratiorul lui mai mic (Tudor). Alex ma fascina prin modul in care incepea sa vorbeasca si sa faca rationamentele lui logice, iar Tudor ma uimea cum reuseste sa ma faca sa rad in hohote doar datorita unui zambet de-al lui.
Intr-o seara, complexata fiind de faptul ca incepeam sa ma ingras, ce-mi trece mie prin cap? Sa caut complimente la un copil de 2 ani (doar copiii spun adevarul, nu?). Si incep.
Eu: Alex, mi-e mare burta?
Alex: DA!
Eu (relativ socata): Alex, nu asa trebuie sa spui, trebuie sa spui: nu Oana, nu e mare, e mica!
Alex: Nu, ca-i mare!
Eu nu apuc sa-mi revin bine din uimire, ca Alex se uita asa contemplativ de jos in sus la mine si ma intreaba, incruntat de la atata concentrare:
"Ai si tu bebe inauntru?"

A doua zi m-am inscris la sala.

Un comentariu:

  1. :)) De aia îmi plac mie juniorii. Scot din ei câteodată nişte fraze... :))

    RăspundețiȘtergere