Pagini

a

luni, 8 februarie 2010

Kids...

Unul dintre cele mai benefice lucruri pentru mine este sa ma joc cu copii. Cand sunt suparata (si nu numai), fug in vecini, la copiii lor. 2 fiinte care sunt o lectie de viata de fiecare data cand ma uit la ei. E totul atat de frumos la ei, totul asa de simplu...Totul e joaca si ras. Si descoperire. Ochii mariti, surpriza de pe chipurile lor cand le spui ceva ce ei nu si-au putut imagina pana atunci, curiozitatea nemarginita, totul se vede altfel prin ochii lor. Modul in care ei rad, in care se joaca, cata bucurie poate sa le provoace o bataie cu perne (pe care noi, astia cica mari am uitat cum e sa o jucam) e molipsitor. La fel si usurinta cu care ei iti ofera iubire. Cand te strang in brate si-ti spun "Te iubesc" parca nu mai ai nevoie de nimic altceva. Si nu-ti mai revii din mirare: oare de ce nu ramane totul asa de simplu si cand crestem?

2 comentarii:

  1. hmmm nici macar nu meditam suficient la o asemenea intrebare. Ar trebui sa fie trecuta pe keybords, imprimata pe lingura si pe farfurie si tatuata pe degete :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru ca avem responsabilitati de aia. daca m`ai intretine si n`as avea grija zilei de maine si nu as avea responsabilitati toata ziua m`as bate cu perne :))

    RăspundețiȘtergere