Pagini

a

miercuri, 15 iulie 2009

Dimineaţă...

Azi m-am trezit cu chef de leneveală. Nu e ok să-ţi începi dimineaţa cu dorinţa de a mai sta în pat, normal că-ţi strică puţin cheful de muncă. Acum nu fac altceva decat să visez la dimineaţa aia în care o să lenevesc, cuibărită sub pătură şi...

marți, 14 iulie 2009

Iar...

Azi iar am treabă cu comuniştii, mai ales cu ăia mitici...Măi, de ce nu acceptă că sunt la vârsta la care ar trebui să stea să-şi vadă de treaba lor că numai încurcă???? Azi, cei mai antipatici îmi sunt ăia care dau telefon: Bună ziua, sunt Profesorul x, am fost decan acum 20 de ani la Facultatea de (chiar am făcut eforturi să-mi amintesc care dar nu reuşesc)....ştiţi, de la Bucureşti, vreau să vorbesc urgent cu ***. Deci pe lângă că sună din afara României, crede că mă interesează pe mine că el e un decan de acum 20 de ani!!! Neneeee, acum 20 de ani eu abia ştiam ce-i aia Bucureşti (şi de ăla ştiam pentru că mă ameninţa mama că mă dă la ţigani când eram rea).

luni, 13 iulie 2009

Ziua bună se cunoaşte dis de dimineaţă

Colegii de servici care îmi citesc blogul sunt rugaţi să păstreze pentru ei ceea ce vor citi aici.

În fiecare dimineaţă când ajung la serviciu, mă întâlnesc cu femeia de serviciu care este în toiul finalizării curăţeniei. Invariabil, inevitabil, inexplicabil, dimineaţă de dimineaţă întrebarea ei este: Bună dimineaţa, aţi sosit? După 1 săptămână, 2, 3, credeţi-mă, auzind zi de zi întrebarea asta chiar îmi vine să-i spun: nu, n-am sosit, ceea ce vedeţi e o fantomă. Sau pur şi simplu să-i spun: NU! Sau să-i spun: Nu, sunt încă pe drum!
Măcar dacă ar schimba textul, măcar într-o zi, zău aşa, mi se urcă tensiunea la prima oră.

marți, 7 iulie 2009

Alergăm?

De vreo lună de zile încoace am decoperit beneficiile alergatului. Îmi place foarte mult, noaptea dorm mai bine, picioare, abdomen, tot, în fine, nu intru în detalii legate de cât bine îţi poate face. Toate erau bune şi frumoase până aseară. Să vă explic. Alerg cu un prieten (care are 22 de ani). Energie, plin de chef, e uşor şi plăcut să alergi cu el. S-a alăturat încă o prietenă. Toate bune şi frumoase, ea cu un an mai mare ca mine, ne menţinem. Aseară în schimb....ni s-a alăturat o puştoaică de 15 ani şi ceva. Măi, copila foarte faină, nimic de comentat....Daaaaaaar...poate fi foarte demoralizant....Deci pe lângă că are un cur(aaaa corp) după care să tot alergi, are fata la energie de îţi vine să te ascunzi sub copac, până pleacă ea acasă. Aşa am ajuns şi eu, într-un final, la concluzia că anii trec şi vin vremuri de bătrâneţe.